luni, 17 februarie 2014

Subiect tabu: despre acnee

Dragele mele,

Astazi voi scrie câteva rânduri despre un subiect care a fost tratat de 100000......00000....0000 persoane inaintea mea, dar care constituie (și după cum evoluează totul va constitui în continuare) o problemă majoră în viața multor oameni: acneea și tot ceea ce aduce cu ea această afecțiune.

E frustrant când citesc cum zi de zi cineva mai inventează ceva sau descoperă ceva nou, dar nici acum pentru acnee nu sunt remedii clare, sigure, care să nu aibă efecte secundare dezastruoase. Indiferență sau chiar nu se poate face nimic??? Bine că ne jucăm în laborator cu izotopi sau discutăm despre teoria stringurilor!... Importante și acestea, dar individul în sine unde rămâne, pe ce plan? 
Mă aflu și eu printre deținătoarele unui ten plin de coșuri, pori deschiși și mult prea mult sebum încă de când aveam 13 ani.Toată adolescența am umblat pe la diverși medici în speranța că cineva sau ceva va putea să îmi îmbunătățească starea pielii. Nu aveam doar pe față, ci și pe piept, brațe, spate. Inflamate, roșii, multe, nu era loc unde sa ating și să nu fie o pustulă dureroasă. Tratamentele nu au funcționat niciodată, oricât de strict le-am urmat, oricât de scumpe, oricât de naturale sau băbești au fost. Ca multe alte persoane am primit și eu creme minune cu apă miraculoasă recomandate de către dermatologi care colaborează cu anumite firme (le va veni rândul la review la un moment dat) și am avut loțiuni preparate în farmacie. Efect -∞. De ce zic asta? Pentru că sumele investite în produse și consultații nici nu mai contau comparativ cu dezamăgirea mea și cu starea mea psihică atunci când vedeam ca nu apar rezultate. E enervant, e frustrant să vezi că nimic nu merge. E greu să mergi la liceu și să vrei să fii invizibilă, poate așa nu se mai hoalbă nimeni la tine. E disperant să fie vară și să nu îndrăznești să mergi la plajă! Părinții care zi de zi te mint că ești fata lor frumoasă ajung să te enerveze și minciuna lor nu ajută deloc - de unde frumoasă când nu se vede nimic de pustule! Tot speri să treacă, să se amelioreze, ajungi la facultate unde ai aceleași sentimente față de tine: ai o piele oribilă, ai vrea să nu ieşi în lume şi să nu te vadă nimeni. O perioadă importantă din viaţa ta în care încă ai timp să ieși, să cunoști oameni, să faci mii de lucruri, în care te și formezi și (teoretic) capeți încredere în tine, e distrusă și preferi să stai ascuns. Uneori auzi de fete care la 22-23 de ani vor să-şi mărească sânii, să-şi facă unele "îmbunatățiri" care ție, omului cu acnee, ți se par mofturi. Tu doar vrei să poți purta un amărât de tricou vara fără ca lumea din jur să se uite insistent la ceea ce ai tu pe brate sau decolteu. Și e greu să pretinzi că nu observi uimirea celor din jur când te văd, e imposibil să zâmbești ca și cum nu ai avea nimic. Unii se miră că tinerii o iau razna că au acnee. Da, e posibil să se întâmple şi uimirea nu-și are locul! Lumea din jur, privirile, răutatea, curiozitatea uneori fără intenţie rea te fac să te simţi groaznic. Zen-ul, nepăsarea față de ce cred alții despre tine nu țin la nesfârșit și unii cedează.

Atitudinea medicilor, uneori, e sub orice critică. Am fost întrebată de o dermatoloagă de ce nu-s fericita că-s sanatoasă, de ce nu ignor când am "ici, colo" o pustulă când fața mea era roșie, inflamată, dureroasă. Am consultat o endocrinoloagă din Cluj-Napoca de la o clinica renumită care mi-a zis, după ce analizele hormonale au ieșit bune, că "Hai să-ți dăm anticoncepționale, chiar dacă analizele nu indică nimic!". Am luat cu mari reţineri și în afară de dureri de cap nimic nu s-a întamplat! Am mers la alta clinică faimoasă clujeană unde dermatoloaga m-a trimis la ecograf. Chisturi la ovare, era sigură ca asta am. Rezultatul ecografiei: fară chisturi. Ce mi-a recomandat? "Mai încearcă creme....hai la un peeling". Nici acum nu știu cauza acneei mele... Stimați medici (nu toţi), nu suntem experimente! Ați uitat ce dorinţă v-a împins spre medicină? Bla-bla-ul acela cu visul de a face bine altora, de a ajuta etc. E chiar atâta neputință în ceea ce privește acneea, sau uneori e lipsă de bunăvoinţă și interes?

Azi situația e puțin diferită. Tenul arată mai bine datorită "ritualului" meu de îngrijire (îl voi posta, nu e mare lucru, dar funcționează temporar, apoi trebuie schimbat) și ies din casă fară să pun capul în pământ. M-a ajutat o dermatoloagă care, până acum, pare că știe ce face. Machiajul mă ajută, dar nu rezistă. Pe restul corpului am mai puţine pustule probabil și datorită faptului că nu mai am 18 ani, ci 26. Sunt doar mai puține, ce am pentru față nu se potrivește pentru restul corpului și iar n-aștept deloc vara. Iar nu pot purta rochii. Iar nu merg la bazin. Iar o să mor de cald cu cămași largi cu mâneci lungi. Iar mă străduiesc să am răbdare și să mai încerc.

Aștept părerile, sugestiile voastre referitoare la acest subiect și să-mi povestiți ce experiențe - pozitive sau negative - ați avut în procesul de vindecare/ameliorare.

Pe data viitoare! Să fiți cuminți!

2 comentarii:

  1. In locul tau as face un drum pana la Timisoara,pt o consultatie la cabinetul Pasagerei* am vazut ca o ai in blogroll,imi scapa acum cum o cheama

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am gandit sa fac asta in situatia in care nici doctorita cu care "lucrez" acum nu reuseste sa faca ceva vizibil si de durata. Inca mai am rabdare :P.

      Ștergere